Pășește către soluție – perspective inedite prin constelații sistemice
Constelațiile structurale sistemice oferă o metodă clară și eficientă de explorare a dinamicilor interne și relaționale, facilitând pași concreți către soluții. Bazată pe principii de constructivism și orientare spre resurse, această abordare aduce claritate și mișcare în procesele de coaching și dezvoltare personală.
Articol scris de: Rita Klemmayer și Dr. Petra Müller-Demary
Constelațiile structurale sistemice oferă o metodă minunată de a privi preocupările și problemele din viața noastră cu ochi noi. Metoda constelațiilor sistemice a fost dezvoltată de Insa Sparrer și Matthias Varga von Kibéd. Aceasta are la bază, printre altele, lucrările Virginiei Satir (sculpturi familiale), ale lui Milton Erickson (hipnoterapie), Heinz von Foerster și Umberto Maturana (constructivism radical), Steve de Shazer și Insoo Kim Berg (terapie focalizată pe soluții).
Prin configurarea unui sistem devine posibil să plasăm în spațiu imaginile și construcțiile interioare pe care, inconștient, le avem despre o anumită temă sau problemă și să percepem conștient situația actuală. Modelele de interacțiune și conexiunile din sistem devin vizibile și inteligibile. Corpul este folosit ca un „organ de percepție” extraordinar. Prin intervenții adecvate, devine posibilă schimbarea perspectivei, găsirea de noi soluții și realizarea de pași concreți în direcția dorită.
Folosirea constelațiilor structurale sistemice este ca învățarea unei noi limbi. Există o gramatică clară a modului în care sunt realizate intervențiile, dar și un spațiu amplu pentru a experimenta opțiuni diverse.
Desfășurarea unei constelații structurale sistemice
După o discuție preliminară orientată spre soluții, se definesc, împreună cu clientul, elementele centrale legate de temă sau problemă. Acestea pot include persoane, obiective, resurse, obstacole și altele.
Clientul alege reprezentanți pentru fiecare element al sistemului și îi poziționează în spațiu, în funcție de intuiția sa. Această primă imagine oferă adesea perspective surprinzătoare și profunde.
În pasul următor, reprezentanții sunt întrebați despre percepția lor fizică și despre relațiile cu celelalte elemente.
În ultimul pas, se realizează modificări, iar constelația se încheie atunci când clientul se află într-o poziție plină de resurse în raport cu tema abordată.
Gramatica centrală a constelațiilor structurale sistemice
- Abordarea este orientată spre soluții.
- Coachul însoțitor face sugestii de schimbare, însă clientul sau reprezentanții decid dacă și cum se implementează acestea.
- Pot fi explorate diferite opțiuni de acțiune.
- Fiecare constelație se încheie atunci când clientul simte că are acces la propriile resurse interioare (claritate, încredere, liniște, capacitate de acțiune) și deține o perspectivă nouă sau o soluție posibilă.
Important:
În contrast cu teoria constelațiilor familiale a lui Bert Hellinger, constelațiile structurale sistemice se bazează pe teoria constructivismului radical. Fiecare constelație reflectă constructul interior al clientului asupra subiectului, nu realitatea obiectivă.
Cu alte cuvinte: atunci când un angajat configurează o echipă, reprezentanții vor ocupa poziții diferite și vor exprima percepții diferite față de momentul în care aceeași echipă este configurată de șeful lor. Această ipoteză încurajează clientul să găsească noi căi de soluționare a problemei, pentru că atunci când o imagine interioară problematică este transformată într-una orientată spre soluții, perspectivele și gândurile asupra subiectului se schimbă de asemenea. Astfel, se deschide o nouă ușă către acțiuni mai eficiente și mai conștiente.
Constelațiile structurale sistemice oferă formate și proceduri diferite pentru diverse teme, inclusiv constelații organizaționale, familiale, pentru luarea deciziilor sau atingerea obiectivelor.
Microconstelații
Microconstelațiile au fost dezvoltate pentru a fi folosite în coaching individual, terapie și consiliere.
Această metodă oferă clientului posibilitatea de a privi o temă din perspective diferite, de a-și schimba percepția, de a înțelege dinamica unui sistem și de a construi o nouă realitate mai utilă, care îi permite să gestioneze mai bine situația.
Corpul nostru are o abilitate uimitoare de „percepție reprezentativă”. Atunci când stăm într-un sistem, gândim, simțim și acționăm diferit în funcție de poziția noastră. Deși factorii subtili care cauzează aceste diferențe rămân un mister, îi folosim în beneficiul clienților noștri.
Microconstelațiile pot fi integrate cu ușurință în conversațiile de coaching și adaugă dimensiunea spațiului limbajului nostru.
De exemplu, dacă mă aflu într-un conflict cu un partener legat de un anumit proiect, aș putea percepe partenerul ca fiind în fața mea, iar proiectul ca un obstacol între noi. Comunicarea mea va fi foarte diferită față de momentul în care percep partenerul alături de mine, amândoi privind spre proiect.
Invitând clientul să privească proiectul din ambele perspective și punând întrebări orientate spre soluții din fiecare poziție, adesea dezvăluim noi perspective despre cum să abordeze și să rezolve situația.
Constelațiile ne oferă și oportunitatea de a experimenta diferite opțiuni de interacțiune: putem explora impactul asupra dinamicii din sistem și modul în care reacționează elementele relevante. În situații complexe, aceasta creează un spațiu sigur pentru experimentare și înțelegerea impactului propriilor acțiuni.
Constelațiile ne ajută, de asemenea, să privim sistemic lumea noastră interioară.
De exemplu, am lucrat cu o tânără care nu reușea să se bucure pe deplin de viață. Cu câțiva ani în urmă, suferise de o boală gravă și, deși medicii îi spuseseră că s-a vindecat complet, frica o împiedica să acționeze. Când am rugat-o să se poziționeze în cameră și să dea un loc bolii, a plasat boala chiar în fața sa, blocându-i viziunea și captându-i toată atenția. Când am schimbat poziția bolii și am plasat-o în spatele ei – reprezentând trecutul – limbajul corpului său s-a transformat vizibil. După ce am lucrat cu afirmații de genul: „Tu aparții trecutului meu și de acum mă voi îngriji de viitorul meu”, ea s-a întors spre ceea ce simboliza viitorul și am continuat sesiunea explorând formele următorilor pași și semnele progresului.
Cele trei etape în găsirea soluțiilor
În constelații folosim două tipuri principale de intervenții:
- Repoziționare – schimbarea poziției unui element în raport cu alt element (ex: repoziționarea bolii din viitor în trecut).
- Lucru de proces – interacțiuni între elemente (ex: dialoguri simulate, exprimarea recunoașterii).
Ambele tipuri de intervenții ajută clientul să intre mai bine în contact cu resursele sale sau cu rezultatul dorit. De exemplu, am lucrat cu o clientă care nu-și putea imagina cum lucrurile s-ar putea îmbunătăți în mod miraculos. Verbal, în conversație, această posibilitate părea inaccesibilă. Însă când am rugat-o să poziționeze „miracolul” în cameră, l-a plasat în afara camerei, unde nici nu îl putea vedea. Intrând în poziția „miracolului”, ea a reușit să dezvolte idei despre cum ar putea funcționa și ce ar fi necesar pentru a-l accesa.
În alte situații, poziționarea miracolului poate oferi o resursă extraordinară, permițând clientului să privească problema dintr-o perspectivă nouă. În „starea miracolului” suntem pur și simplu „cea mai bună variantă a noastră”. Invităm clientul să exploreze această lume prin conversație și imaginație, dar și prin implicarea corpului, creând astfel o experiență profundă.
Microconstelațiile sunt un instrument valoros pentru a folosi puterea minții și înțelepciunea corpului.
Găsiți articolul în limba engleză aici.
